Dotare școala Crizbav

Nenea, vreți să vă ajut?

Așa m-au întâmpinat copiii din Crizbav când m-au văzut târând după mine un sac cu echipamente sportive. Mingi de baschet, de fotbal, rachete de badminton, mingi de volei, câteva echipamente pentru coordonare, o masă pentru tenis, câte și mai câte! Minunății pentru copiii din Crizbav care jucau fotbal in curtea scolii cu mingi sparte.

Crizbavul are o școală mare, cu mulți copii și câțiva profesori. Unii foarte mișto, alții de aruncat. Am vorbit și cu unii și cu alții dar ne concentram pe cei faini, pe cei care fac ceva pentru copii și care își lasă amprenta asupra lor, așa cum e profa de fizica, profa prin care am ajuns să ajutăm acești copii.

Crizbavul are școala pe un deal mic, lângă biserică si langă cimitir. Copiii vin către școală și pleacă din ea prin cimitir. Au rupt gardul de lemn și au făcut ei o scurtătură prin cimitir că e drumul mai scurt pe acolo. Pentru mine este macabru, pentru ei este însă viața de zi cu ei, s-au învățat cu negru in viața lor.

Când intri intr-o școală din comunitățile de rromi un lucru te izbește. Mirosul de fum. Peste tot miroase a fum, inclusiv in școala asta unde încălzirea se face cu lemne. Mai puțin in sala de sport unde fac copiii miscare pe timpul iernii si unde am gasit mucegai, doua spaliere si cateva mingi sparte. Aici nu e incalzire. Și aici, ca peste tot, sunt multe de făcut. Clădirea trebuie reparată, acoperișul înlocuit, zugrăvit pe interior măcar si eliminată igrasia, vestiar nu există, două băncuțe de lemn si atât. Tot ce am putut face atunci, cei câțiva oameni care am ajutat la acel moment, a fost să le dăm ce le-am promis și care era de altfel, foarte important pentru ei. Echipamentul sportiv, copiii iubesc să joace fotbal. Greul, ce mai era de făcut a ramas pe spatele profei de fizica care s-a ocupat și in timp a reusit să facă multe pentru copiii de acolo. I-a dus la muzeu, la teatru, i-a scos din sat în excursii, pentru mulți dintre ei a fost pentru prima oară în viața lor când ieșeau din sat, prima oară cand au mers cu trenul, prima oară pentru orice. Și au reparat și gardul inspre și dinspre cimitir.

Noi dacă mai putem, mai ajutăm. Însă nimic din toate acestea nu am fi putut să facem fără donații. De aceea contăm pe sprijinul vostru si in continuare!